Ironia sortii...
Postat la 22 Jan 2008. Nu sunt comentarii... Comentarii
Se zice ca uneori trebuie sa pierzi ca sa afli ce-ai pierdut. Asta e adevarat, iar eu zic sa nu spui niciodata "niciodata nu e prea tarziu". De multe ori este...
Am fost la masa, la serviciul la care inca ma mai duc pana vineri, si mi s-a spus ca ar fi bine ca atunci cand sunt contactat sa mai vin si eu p-aici, sa mai ajut cu una-alta, "contracost, evident"... Am ramas oarecum surprins, dupa ce in momentul in care am depus demisia toata lumea s-a schimbat...
In momentele in care eram angajat, in ultima vreme, nu se dorea decat sa stau aici [nu conta ca-s student sau ca am vr-o problema], sa iau cat mai putini bani [indiferent cat de mari erau eforturile mele] si sa mi se strige ca "nu-mi fac datoria" iar acum se doreste sa mai raman cateva zile, "ca sa iau si eu salariul pe toata luna". Deodata am devenit iubit... ce chestie...
Ma intreb daca urmatorul care va veni va reusi sa faca fata programului, salariului "ideal", vorbelor aduse pe la spate si tuturor "laudelor" in momentele critice... doar ma intreb...
Cum ziceam in alte articole, sunt genul de om care invata din greseli si incearca sa nu le repete so, desi sunt persoane pentru care am respect, nu cred ca o sa fiu prea indulgent... desi am defectul asta
Aveti grija ce faceti si tineti minte ca in viata asta exista multe rasturnari de situatii...
Pareri peste opinii... Comenteaza si tu!
Nu-s comentarii deocamdata... comenteaza tu primul!
