Departe de adevar...
Postat la 31 May 2010. 2 comentarii... Comentarii
Imi place sa cred ca sunt o persoana care cunoaste oamenii de la o prima vedere si de la o prima discutie. Vorbele (limbajul), hainele (nu e musai sa fie scumpe, e vorba de gusturi si altele), gesturile, mainile si multe altele pot spune multe despre o persoana. Sunt unii care se prefac atat de natural si de bine incat prima data nu-ti dai seama daca persoana care vorbeste e cea din fata ta sau e doar o masca, insa dupa o analiza a situatiei si cateva discutii, de obicei, iti poti da seama.
Fie ca e vorba de o simpla contrazicere ce pare ca poate fi trecuta cu vederea (are unghiile date cu lac dar scoate un car de agramatisme), fie ca e vorba de prea multa amabilitate desi e clar care e scopul (de obicei nu e asa, a devenit brusc), fie ca tonul este prea vag (pare ca nu stie ce zice), e foarte greu sa te prefaci pana la finalul discutiei.
Daca intram putin mai in amanunt, toti avem defecte (asta e clar deja) si toti ne prefacem la un moment dat, chiar si fata de persoane dragi. Fie ca incercam sa ne ascundem unele defecte, fie ca avem un interes (sentimental, material sau de alta natura), e clar ca in acele momente vrem un rezultat care nu ar iesi la iveala fara mijloace alternative (de fapt, asa credem noi).
Un exemplu concret este un exces de amabilitate (uneori destul de vag) fata de o persoana despre care stim ca ne poate ajuta sau ne-a ajutat in trecut. Aceasta amabilitate nu ar exista daca ar fi vorba de o persoana X pe care nu o cunoastem. De ce? Creierul analizeaza situatia (amintiri si conceptii) si aduce un plus de amabilitate discutiei (in functie de starea noastra de spirit) in mod automat.
Complexitatea oamenilor este data de faptul ca toata viata este imbracata in decizii, care la randul lor au consecinte. Deciziile vin la pachet cu toate consecintele lor, indiferent ce-am face, indiferent daca unii din noi le accepta iar altii nu.
Ma intriga oamenii care considera ca m-au pacalit prin masca pe care si-au pus-o. De fapt, sunt multi pe care ii las sa creada ca m-au pacalit doar pentru a analiza modul lor fals de a pune problema sau doar pentru ca stiu ca nu sunt rau intentionati (sunt putini cei care nu au interese mari si, cred ca-i pot numara pe degete).
Tags: complex, oameni, prostie, psihologie
Pareri peste opinii... Comenteaza si tu!
postat de Ana la 01 Jun 2010, 9:09
Aceeasi metoda o aplic si eu. Ii las sa se desfasoare, ascult cu atentie si e amuzant tare cand vad ca nu se mai potrivesc povestirile. Cam asta patesc toti cei care iubesc sa se dea in spectacol. Ma refer la small talk si cusutul cu ata alba. Spun multe si apoi uita ca le-au zis, se dau de gol, etc.
postat de Oana la 01 Jun 2010, 14:35 » nota 10
Mi-a placut articolul tau, felicitari! Se pare ca esti o persoana careia ii place sa observe, care pune pret pe detalii. Intr-adevar, a fi cu ochii in patru, in sensul de a simti, intui, e mai mult decat necesar. Si asta nu se invata decat prin practica. Mai scrie articole de genul, te prind.
