Timpul zboara. Depinde de noi cum.
Postat la 23 Jun 2009. 6 comentarii. Hai, spune si tu ceva! 
O sa scriu un alt articol lung, dar simt nevoia sa filozofez.
Avem o viata si, e nasol ca e doar una. Daca m-ar intreba cineva ce calitati mi-as dori sa preiau de la un animal as raspunde ca vrea sa iau cele 9 vieti ale pisicii.
Sunt momente in care timpul trece fara sa observam si, nu ne deranjeaza cu nimic trecerea lui. Sunt momentele alea in care suntem prea mici ca sa avem probleme si, daca le avem, se rezuma la castele de nisip care se prabusesc sau la biciclete stricate. Sunt momentele in care ai curaj sa te lupti cu Goliat, ca doar stii cum i-a tras-o nea' David.
Apoi, urmeaza o perioada in care timpul trece OK. E ocupat de scoala si liceu, alergatul si privitul dupa fete, prostiile "prelucrate" meticulos cu anturajul, furatul de cirese si, urmeaza o enumerare infinita... in asa fel incat ti se pare ca totul e la locul lui, ai timp exact atat cat iti trebuie si, e greu sa te plictisesti.
Perioada ce urmeaza e una de fuga. Apare in viata noastra facultatea, sau nu... ca vorb-aia, "uni-au dat la facultate, altii-n cap, la bloc, in spate". In facultate incepi sa nu prea ai timp: cursuri, petreceri, distractie, petreceri, distractie, curs, petreceri, distractie, petreceri si enumeratia continua.
Partea mai nasoala incepe cand apare serviciul, mai ales daca ai si facultate. Adica, poti sa stai pe spatele mamei, dar incepi sa te faci cam greu... si trebuie sa te maturizezi. Unii reusesc, altii nu... dar timpul trece la fel pentru toti.
Serviciul ne mananca viata si, asta e motivul pentru care e foarte [foarte] indicat sa ne placa ceea ce facem, pentru ca se ocupa, din 24 de ore, 9 ore [8 + pauza] si drumul, deci cam 10 ore pe zi. Statistic vorbid, serviciul ne ocupa aproape jumatate din timp... si ramane restul pentru distractie. Destul de putin, in comparatie cu perioada precedenta. Dar asta e, ne adaptam.
Faza urmatoare e cea mai neplacuta din punctul de vedere al timpului: familia. Trebuie sa te ocupi atat de serviciu, ca sa aduci bani, cat si de familie, ca sa nu-ti creasca copilul precum intr-un lagăr. Adica in cele 14 ore din care se presupune ca 7-8 dormi ar trebui sa faci foarte multe lucruri, printre care mai trebuie sa te si distrezi sau sa te relaxezi.
Ultima perioada a vietii e cea mai lejera din punctul de vedere al timpului dar destul de nasoala pentru psihologia noastra: pensionarea. E momentul in care astepti sa-ti vezi roadele muncii tale, sa-ti vezi nepotii, sa te viziteze copiii. De fapt, asteptarea asta, desi nu recunoastem, este asteptarea mortii. Trist dar adevarat... nu te prea intereseaza cum trece timpul, serviciul dispare si, traiesti din ceea ce-ai muncit, atat sufleteste cat si material.
E ciudata viata pentru ca totul e ascendent si frumos pana la un anumit apogeu, apoi totu dispare la fel de treptat. E nasol ca exista acest apogeu si, e foarte ciudat faptul ca lucrurile sunt calculate asa de bine incat parca totul respecta un tipar.