Vreau sa mor dar n-am pistol
Postat la 11 Jul 2010. 3 comentarii. Hai, spune si tu ceva! 
Frate, sunt unii... te dor urechile cand simti cat de tare bubuie.
Am dat din intamplare peste un thread cu sugestii despre sinucidere unde o tipa vrea sugestii. Ea scrie asa:
- vreauu sa mor... chiar imi doresc asta!! vreau sa ma transform in cineva sau ceva care si sa nu fiu recunoscuta! vreau sa mor!!!
Bine, eu n-am inteles exact care sunt doleantele ei, daca vrea sa moara sau sa se transforme, dar mi se pare tare faptul ca are o multime de admiratori care, culmea, isi doresc acelasi lucru si, cel mai tare si mai tare e ca in toata afacerea asta exista concurenta. Citat din discutie, sa va distrati si voi:
- vreauu sa mor... chiar imi doresc asta... [ana]
- te rog scrie-mi la geo****@yahoo.com, nu face un gest de care sa iti para rau. [george]
- musat****@yahoo.com Stiu cum se poate face o moarte placuta!!!! [Nikolai]
Si, altu' care vrea:
eu tot vreau. invidiez pe cei ce au inca o zi :( urasc soarele. urasc viata. ma urasc pe mine. probabil o sa mor.
Probabil ar trebui sa incerci.
Acum, sa revenim la lucruri serioase: daca pe unul dintre retarzii astia i-al lovi o masina si ar simti ca au un picior rupt si ca durerea le taie respiratia, ar reveni cu picioarele pe pamant si "ar fugi la mama" cu lacrimi in ochi. Chiar si inainte sa mori, e demonstrat ca durerea este transmisa catre creier, deci singura moarte fara durere este aceea in care mori in somn; deci nu te poti sinucide.
Eu inteleg ca viata nu e o optiune dar nu inteleg de ce te trezesti la 14-17 ani ca vrei sa mori? E ca si cum ai gusta dintr-o mancare si dupa ce termini un sfert din ea, zici ca nu-ti place. De ce n-ai manca pana la capat, daca tot crezi in schimbari?
Fericirea nu este ceva care vine pur si simplu si, nu este nici macar ceva ce poate fi definit. Unii inteleg fericirea prin bani multi, altii o inteleg prin iubire si relatii, altii prin putere, altii prin arta si sunt sute de exemple. Partea cea ma frumoasa este ca tu (ca om) esti singurul care te poti face fericit, culegand din viata intamplarile bune si observand ceea ce-ti place. Daca vrei sa vezi in viata doar lucrurile rele asta nu inseamna ca nu poti fi fericit... inseamna ca esti doar un fericit prost.
Viata este un dar, pe care fiecare il poate pretui si de care se poate bucura sau pe care il poate refuza (chiar si la 14-17 ani), Oricum ar fi, sa-ti pui capat zilelor, nu e greu. Sa zici ca ti-e frica sa te sinucizi, e stupid. Sa incerci sa te sinucizi si sa nu-ti iasa... esti bou?! Sa-ti traiesti viata cu bune si cu rele, e chiar frumos.
Bine, eu am o multime de idei, puteti sa ma contactati si pentru idei de sinucidere si pentru idei de trait viata din plin. Partea proasta este ca nu stiu daca ideile pentru cea de-a doua parte vor avea succes total.
Tags: idei, sinucidere, oameni, prostie
Parazitii - Tot ce-i bun tre sa dispara
Postat la 18 Jun 2010. 2 comentarii. Hai, spune si tu ceva!
In 2010 au scos album si toata lumea a inceput sa faca spume si sa-si piarda din calorii pe la colturi.
Auzeam pe la Radio Zu proteste (prostesti, de altfel) de genul "Noi vrem respect si cantam despre droguri". Dar ce fratilor, voi n-ati auzit pana acum melodii d-ale lor decat "Noi vrem respect" si "Citeste o carte"?! N-ti auzit "Suta", n-ati auzit "Bagabontii 99" sau "Verde" (Ombladon cu Bitza) sau altele. V-ati trezit acum ca vreti o trupa care canta despre carti, buna-stare si educatie?!
Citesc pe forum-uri si prin comunitati ca "au dat-o-n comercial" si, ca "nu mai canta ca altadata". Vreti sa faca toate piesele la fel? Ascultati versurile... sau nu! Nu vreti sa-i ascultati nu cumparati albumul, ce dracu'-i asa greu.
Nu sunt hip-hop-er infocat, dar ma enerveaza astia care-si dau cu tesla-n oua de dragul de a zice ceva.
Edit: Se pare ca dupa ce au ascultat mai multi albumul, toata lumea a devenit mai draguta
Tags: parazitii, romania, personal, prostie
Top 10 momente memorabile in viata unui om
Postat la 12 Jun 2010. Nu sunt comentarii. Hai, spune si tu ceva!
Am vazut trailer-ul de la filmul "Number 23" si, mi s-a parut... amuzant, pentru ca apoi am vazut tot pe youtube un inflacarat care era disperat dupa acest numar si, i se parea ca viata lui e schimbata, ca brusc totul face sens. De exemplu, W are 3 colturi in sus si doua in jos => 23. Bine, de ce nu 32 nu stiu dar oricum, ideea este ca exista foarte multi oamenii care pot fi schimbati foarte usor de mass-media. Acum, o sa va enumar eu 10 momente importante din viata noastra, pentru a intelege ca lucrurile sunt mai complicate de atat.
1. Urmeaza sa te nasti. Un tip cu bentita pe cap te trage afara dintr-o zona intima a mamei tale, in timp ce ea urla. Ironie: tipul ala nu cred ca e tatal tau, iar daca era o tipa, tu cum dracu' ai aparut pe lume daca mama ta era lesbiana?!
2. Desi iti dai seama ca bananele cu biscuiti sunt aiurea, toata lumea te trage de falci zambind. Ironie: oare d-aia sunt maimutele asa simpatice?!
3. Prima zi de scoala, prima data cu colegii de clasa. Ironie: e vr-o coincidenta intre faptul ca 'alinierea' voastra e asemanatoare cu cea a celor din puscarie? Hmm...
4. Copiezi pentru prima data la o lucrare, te prinde pentru ca n-ai experienta prea mare si-ti da nota 1. Ironie: nu, nu e o coincidenta!
5. La liceu toate fetele iti zambesc, pentru ca esti boboc. Ironie: de ce oare dupa ce te vad prima data, nu se mai uita la tine a doua oara?
6. Stii sa inoti, dar in piscina asta miroase cam urat. Ironie: ai capul in WC, pentru ca tipa careia i-ai facut cu ochiul avea prieten... era chiar bulangiul ala mare de langa ea.
7. Facultatea era frumoasa daca nu trebuia sa inveti si sa iei note. Ironie: astia din club dau note mai mari la concursurile de baut bere.
8. Trebuie sa te casatoresti, toti prietenii urla "Nu semna baa!!". Ironie: ai semnat! Trebuia sa stii ca "prietenul la nevoie se cunoaste"
9. Sotia ta e insarcinata, te uiti pe gaura cheii si vezi ca un bulangiu cu bentita pe cap ii desface picioarele. Ironie: te calmezi, pentru ca de fapt este o tipa.
10. Ajungi la pensie si iti dai seama ca nu prea ai bani, desi ai muncit toata viata. Ironie: traiesti in Romania.
Departe de adevar...
Postat la 31 May 2010. 2 comentarii. Hai, spune si tu ceva!
Imi place sa cred ca sunt o persoana care cunoaste oamenii de la o prima vedere si de la o prima discutie. Vorbele (limbajul), hainele (nu e musai sa fie scumpe, e vorba de gusturi si altele), gesturile, mainile si multe altele pot spune multe despre o persoana. Sunt unii care se prefac atat de natural si de bine incat prima data nu-ti dai seama daca persoana care vorbeste e cea din fata ta sau e doar o masca, insa dupa o analiza a situatiei si cateva discutii, de obicei, iti poti da seama.
Fie ca e vorba de o simpla contrazicere ce pare ca poate fi trecuta cu vederea (are unghiile date cu lac dar scoate un car de agramatisme), fie ca e vorba de prea multa amabilitate desi e clar care e scopul (de obicei nu e asa, a devenit brusc), fie ca tonul este prea vag (pare ca nu stie ce zice), e foarte greu sa te prefaci pana la finalul discutiei.
Daca intram putin mai in amanunt, toti avem defecte (asta e clar deja) si toti ne prefacem la un moment dat, chiar si fata de persoane dragi. Fie ca incercam sa ne ascundem unele defecte, fie ca avem un interes (sentimental, material sau de alta natura), e clar ca in acele momente vrem un rezultat care nu ar iesi la iveala fara mijloace alternative (de fapt, asa credem noi).
Un exemplu concret este un exces de amabilitate (uneori destul de vag) fata de o persoana despre care stim ca ne poate ajuta sau ne-a ajutat in trecut. Aceasta amabilitate nu ar exista daca ar fi vorba de o persoana X pe care nu o cunoastem. De ce? Creierul analizeaza situatia (amintiri si conceptii) si aduce un plus de amabilitate discutiei (in functie de starea noastra de spirit) in mod automat.
Complexitatea oamenilor este data de faptul ca toata viata este imbracata in decizii, care la randul lor au consecinte. Deciziile vin la pachet cu toate consecintele lor, indiferent ce-am face, indiferent daca unii din noi le accepta iar altii nu.
Ma intriga oamenii care considera ca m-au pacalit prin masca pe care si-au pus-o. De fapt, sunt multi pe care ii las sa creada ca m-au pacalit doar pentru a analiza modul lor fals de a pune problema sau doar pentru ca stiu ca nu sunt rau intentionati (sunt putini cei care nu au interese mari si, cred ca-i pot numara pe degete).
Tags: complex, oameni, prostie, psihologie
Stau prost cu orientarea
Postat la 22 Mar 2010. Nu sunt comentarii. Hai, spune si tu ceva!
Cand esti beat simti ca nu ai puncte cardinale sau centru de greutate. Asta-i OK! E mai nasol cand esti treaz si stii ca trebuia s-o faci la stanga dar nu mai stii sigur daca asta-i strada. Si, e si mai nasol cand ti se-ntampla tie. Ei bine, bucura-te! Mi s-a-ntamplat mie.
Trebuia sa merg spre acasa... de fapt, trebuia sa ajung in DN1. Plec pe Mihai Bravu [bulevardul] si stiu ca undeva trebuie sa fac dreapta, dar din pacate "undeva"-ul corect nu ara acolo. E bine cand ai varianta ajutatoare "suna un prieten" si cand iti da el cateva indicii. Nu am dat de niciun sens giratoriu, cum mi-a zis el, asa ca am luat-o inainte si am ajuns la DN1, desi nu mai stiu cum. Oricum nu conteaza.
Well... trebuia sa merg spre Ploiesti numa' ca in momentul in care trebuia sa continui sa tot merg pe DN1 eu am tot tinut-o inainte, tot spre Ploiesti. Mi s-a parut cam ciudat, ca prea aveau toti numere de Prahova la masini dar, tot inainte frate! Benzina sa fie! Am ajuns in centru dar evident ca nu am luat-o pe drumul bun si am intrebat un nene. Dupa cateva ture prin gropi si nervi am reusit sa cunosc un pic orasul si am revenit la ruta initiala.
Eh, am ajuns acasa si mi-am dat seama ca in anumite momente ar fi bun un GPS, ca sa nu ajung la Constanta via Iasi.
Tags: romania, prostie, drumuri, orientare
Iarna nu-i ca vara... ci ca primavara
Postat la 05 Mar 2010. Nu sunt comentarii. Hai, spune si tu ceva!
Mergand pe ideea "Afara ninge linistit, iar eu ma tai cu lama" am ajuns la concluzia ca iarna nu-i ca vara si ca cineva acolo sus, desi ne iubeste, ne vrea uzi.
Pe langa faptul ca traficul e si-asa groaznic, mai si ninge. Mie imi place zapada, dar la timpul ei si, la locul ei... adica pe munte si, nu cred ca sunt singurul care s-a saturat de peisaje albe.
In momentele astea imi imaginez copiii strigand:
- Mami, mami! Uite-l pe Mos Craciun!
- Nu draga, e un iepure nins. I s-au inrosit ouale de frig.
So, iar mocirla, iar mlastina, iar vreme de rahat. Eh, asta e, ne imbracam gros, si-l asteptam pe Mos Craciun, ca doar speranta moare ultima.
Tags: iarna, mizerie, zapada, aberatii
Vreau la mama!!!
Postat la 12 Feb 2010. 3 comentarii. Hai, spune si tu ceva!
Cam toate incercarile mele de a face mancare se incadreaza la capitolul esecuri... dar speram sa-mi dau macar nota 5. Vorb-aia, speranta moare ultima, dar se pare ca n-am trecut clasa nici de data asta!
Am stat eu bine si m-am gandit ca mi-as dori mult sa mananc niste mamaliguta cu ou si smantana. Mi-am sters balele de pe ciorapi si m-am pus pe treaba. Oul ca oul, ca nu-ti trebuie pregatire speciala, dar cum s-o face mamaliguta?! Stiam eu ceva, de cand eram la bunica (am si facut ceva acasa, cu mama langa mine) si mi-am zis ca nu are cum sa fie asa greu. Ce-a urmat, e istorie!
Am pus apa la foc, am pus sare si am lasat sa fiarba. A fiert apa destul si m-am pus pe adaugat malai. Cum mie-mi place mamaliga mai tare, am pus ceva mai mult si am lasat sa fiarba bine. Ea ar fi fiert mai mult daca ar fi avut cum, dar cum obiectele solidele nu pot fierbe, s-a ars putin. Dupa 2 minute mi-am dat seama ca, tocmai ce-am gatit de-o caramida. Probabil ca mi se potriveste emblema de bucatar-constructor.
Sa ma dau batut? Neaah... Am lasat jos oala cu materialul de constructie si, urmeaza runda a doua.
Am pus apa la foc, am pus sare si am lasat sa fiarba. A fiert apa destul si m-am pus pe adaugat malai [iar!]. Acum, nu esti prost cand nu stii din prima, esti prost cand gresesti a doua oara... asa ca am pus malai ceva mai putin [de fapt, mult mai putin]. A fiert, a fiert si iar a fiert. A inceput sa miroase a ars dar la mine in oala era un fel de noroi galben. Diferenta dintre "mamaliga" mea si noroi era ca pamantul n-are cocoloase si nici nu miroase a malai ars.
Eh, asta e... m-am resemnat si am varsat "substanta" intr-o farfurie [destul de greu, ca era cam lipita de oala] si m-am pus pe mancat. A fost buna, ce-i drepta, ca am mancat cu pofta... deci pana la urma nu-s un bucatar asa rau, atat timp cat stiu sa fac mancare comestibila ['mancare' mai putin, mai mult 'comestibila'].
Si, uite-asa am realizat in momentele astea cat de bine este sa o ai pe mama langa tine.