Ma gandesc la tara asta uneori si, mi se pare ca cea mai buna solutie este sa plec afara, undeva unde sa am un trai normal, sa pot sa am incredere in politie si justitie, unde sa pot spera la o casa, unde sa nu trebuiasca sa dau mita ca sa supravietuiesc si unde sa pot sa fiu un om normal, cu sperante normale. In fine, am aici altceva, care valoreaza mult mai mult decat toate astea de mai sus (ea stie!) si, sunt inca aici.
Totusi, ca suntem condusi de molii e clar, dar se pare ca majoritatea romanilor sunt mult mai ocupati sa se planga de situatia din tara decat de gasirea unui loc de munca. Exista foarte multi oameni care se pricep la “de toate”, adica genul ala care iti vopseste, iti da cu var, iti pune parchetul, iti leagana cainele, iti sudeaza instalatia, iti repara masina, isi serveste masa, iti tunde gradina… se ocupa chiar si de nevasta-ta daca nu esti atent. Si toate astea le face cat se poate de bine si de ieftin. Din pacate, mi-e mila de oamenii astia, pentru ca nu isi pot gasi un job datorita varstei sau lipsei diplomelor (care acum se cumpara de la Diverta) si, nu despre ei vreau sa vorbim. Ei fac parte dintr-o alta generatie.
Generatia de azi (sau de maine… whatever) este reprezentata de o gloata de emokizi si de ratati care se uita prea mult la ecrane digitale, au uitat de lumea reala, au prea multa incredere in ei si care cred ca pot primi bani doar pentru ca se imbraca precum niste clowni si se leagana pe călcâie. Dintre ei, foarte putini se diferentiaza ca fiind “copii normali”, cu o educatie normala.
Luam un caz real: student la politehnica, vine la interviu, stie sa raspunda la jumatate din testul facut pentru “incepatori-spre-bâtă in PHP” si cere 1500 de euro. Acum, as merge la urechea lui si i-as sopti “marş afară!” dar trebuie sa fiu dragut si-i zic “te sunam, daca e ceva” (cand o zbura girafa).
Si uite-asa, exista o multime mare de locuri de munca si o multime si mai mare de incompetenti care nu pot sa le ocupe.